Copilul si televizorul



"Televizorul este pentru creier ceea ce reprezinta o mancare gata mestecata pentru stomac: nu mai simti savoarea" - dr. Sanda Gancevici, medic pediatru


Cea mai mare capcană cu privire la televizor este că mulţi părinţi chiar cred că este un lucru educativ pentru copiii lor. In realitate, privitul la televizor este contraindicat pana cel putin la varsta de 2 ani, sustine Academia Americana de Pediatrie. „Creierul unui nou născut se triplează ca mărime de la naştere până la vârsta de 24 de luni”, susţine profesorul de pediatrie Dimitri Christakis, coautor al cărţii The Elephant in the Living Room: Make Television Work for Your Kids. „Iar creierul creşte în funcţie de stimulii externi, în contextul unor experienţe din lumea reală”, punctează Christakis.

Desi este cel mai des folosit pe post de baby-sitter, televizorul trebuie inlocuit cu oricare alta activitate care implica atentia reala si constanta a copilului.

Care sunt efectele privitului la televizor?

Studiile au mai arătat că privitul la televizor înainte de vârsta de 2-3 ani, mai multe ore pe zi, poate avea efecte negative inclusiv asupra dezvoltării limbajului, a inteligenţei emoţionale, a capacităţii de memorare şi, mai târziu, asupra aptitudinilor de citire.

Totodata, un alt aspect care trebuie luat în calcul este că privitul la televizor nu relaxează copilul, ci de cele mai multe ori îl agită şi îl suprastimulează. Imaginile luminoase care se succed rapid, secvenţele audio stridente şi montajele rapide obosesc creierul. De aceea, mulţi copii sunt mai agitaţi şi mai agresivi după ce se uită mult timp la televizor, chiar dacă desenele nu conţin nimic violent.

Televizorul din fundal este si el nociv. În multe case, chiar dacă cei mici nu sunt uitaţi în faţa televizorului, acesta stă pornit aproape non-stop în fundal. Nici acest lucru nu este indicat. Chiar dacă copilul nu pare interesat de imaginile de la TV, faptul că există un permanent zgomot de fundal poate modifica modul în care copilul se joacă.

O alta problema este mancatul in fata televizorului. Fiind stimulat de imaginile la care se uită, este puţin probabil ca el să-şi dea seama că s-a săturat. Sau să facă legătura între ceea ce mănâncă şi textura sau gustul alimentului respectiv. Se pierd astfel nişte corelaţii care l-ar putea ajuta să continue să mănânce sănătos şi mai târziu, atunci când va putea alege singur, în curtea şcolii.

De exemplu, Lisa Guernsey, autoarea mai multor cărţi despre efectele televizorului asupra copiilor, susţine că este foarte important ca desenele sau filmuleţele să fie cât mai simple. Să aibă o poveste clară, care să-l ducă pe copil din punctul A în punctul B fără flashback-uri sau alte poveşti secundare. De asemenea, autoarea recomandă desenele animate în care personajele dau impresia că interacţionează direct cu copilul, punându-i întrebări de exemplu, şi aşteptând apoi ca cel mic să răpundă. Desenele nu trebuie să prezinte noţiuni abstracte sau vagi, imaginile nu trebuie să se succeadă rapid iar montajul nu trebuie să fie unul agresiv.

Mulţi specialişti le recomandă părinţilor să se uite şi ei alături de copii la televizor, astfel încât experienţa să fie una comună. Vorbeşte cu cel mic despre ceea ce vedeţi pe ecran, pune-i întrebări cu privire la acţiune, pune tu povestea într-un context din viaţa de zi cu zi, întreabă-l ce crede.



Cateva sfaturi pentru a evita aceste efecte nocive:

·         Copilul nu are nevoie de televizor in camera

·         Utilizarea televizorului in timpul meselor

·         Daca totusi copilul tau se uita la tv, cel mai indicat este sa fii langa el si sa il ajuti sa inteleaga ceea ce priveste



Cercetari recente asupra dezvoltarii creierului uman au demonstrat ca parintii sunt intr-adevar primii profesori ai copiilor lor. In primii trei ani de viata ai copilului - tot ceea ce parintii fac sau nu fac in mod obisnuit se va regasi mai tarziu si in obiceiurile copiilor. Parintii ar trebui sa acorde o atentie sporita efectelor televizorului, si vorbim aici inclusiv despre dezvoltarea in plan social a copilului. Ei sunt cei care pot influenta decisiv o dezvoltare sanatoasa: mai multa miscare, o alimentatie echilibrata, ghidarea copilului catre parcuri si locuri de joaca, spre carti interesante sau lecturi usoare, jocuri constructive.